Doliul

Doliul este expresia durerii emoționale, manifestată prin tristețe, stare de abatere, neputința de a se mai bucura la evenimentele din viață, retragere din societate, și respectarea unui comportament tradițional culturii din care face parte, de exemplu în tradiția românească haine decente de culoare neagră, neparticiparea la distracții, dansuri, etc .
Un alt aspect al doliului este procesul de a învinge acest proces de boală, depresiune sufletească cauzat de pierderea ființei iubite.Acest proces a fost de unii împărțit în mai multe faze:

• Faza de șoc;

• Faza controlată;

• Faza de regresie;

• Faza de adaptare (resemnare).

Obiceiuri vestimentare și comportamentale

Doliu alb

Culoarea de doliu între reginele europene în timpul Evului Mediu a fost albul în loc de negru. Acest obicei s-a păstrat în Spania până la sfârșitul secolului XVI și repus în practică de către prințesa belgiană cu origini spaniole Fabiola a Belgiei la înmormântarea regelui Baudouin I al Belgiei.Fecioarele franceze obișnuiau , de asemenea, să poarte deuil blanc (doliu alb). De aici provine și ideea creării de către Norman Hartnell a garderobei reginei Elizabeth Bowes-Lyon în 1938.In Europa Continentală există obiceiul ca aparținătorii apropiați celor răposați să poarte haine decente, de culoare neagră fără podoabe. Acest obicei își are originile în timpul Imperiului Roman când în perioada doliului romanii purtau niște veșminte din lână de culoare închisă numite pulla.Din timpul Evului Mediu și al Renașterii există obiceiul de a purta doliu nu doar pentru cei apropiați, ci și în semn de fraternizare cu unele tragedii mai îndepărtate. De exemplu, regina Elisabeta I a Angliei și întreaga sa curte s-au îmbrăcat în doliu cu ocazia primirii ambasadorului francez după masacrul împotriva protestanților care a avut loc în Franța și care este cunoscut după numele deNoaptea Sfântului Bartolomeu.Un obicei care se păstrează și în actualitate în unele regiuni și țări europene este cel de a purta pălării și văluri negre de către femei.În unele țări mediteraneene precum Portugalia, Spania sau Grecia văduvele obișnuiesc să poarte haine negre tot restul vieții.

Marea Britanie
În Marea Britanie în actualitate nu există nici un comportament special dedicat celor ce poartă doliu și chiar obiceiul de a purta veșminte de culoare neagră pe timpul înmormântării este în declin.
Statele Unite
În Statele Unite, în general, se respectau regulile britanicilor. În statele din Sud înaintea Războiului Civil se puteau observa regulile stricte în ceea ce privește doliul. Într-o scenă din Pe aripile vântului personajul Scarlet O'Hara a scandalizat asistența acceptând invitația la dans a lui Rhett Butler în ciuda faptului că era în doliu în urma decesului ultimului ei soț.
În triburile indiene nord-americane pierderea capului familiei atrăgea mari consecințe, în unele triburi exista chiar obiceiul de a-și mutila un deget.
Cambodgia
În Cambodgia etnicii khmer sărbătoresc despărțirea de răposat printr-o mare sărbătoare pentru ca cel decedat să se poată bucura pentru ultima dată de viață. Persoanele cele mai apropiate arată decedatului drumul către cer, se ard bani falși simbolizând plata drumul către cer și se aruncă talismane.
Japonia
Doliul în Japonia este reprezentat de culoarea albă. Tradiția zice că și stafiile se îmbracă într-un kimonou de culoare albă încheiat invers indicând în acest fel doliul și de asemenea apar cu picioarele ne-definite.

Sindromul down...

Sindromul down...

Sindromul Down (trisomie 21) reprezintă o afecțiune cromozomială (o afecțiune din naștere, care este prezentă la copil încă din momentul conceperii) cauzată de prezența unui cromozom 21 suplimentar.  La om, sunt 23 de perechi de cromozomi în fiecare celulă, 46 în total. Un set de 23 de cromozomi se moștenește de la tată iar celălalt set de 23 de la mamă.

În 1959, geneticianul de origine franceză, profesorul Jérôme Lejeune, a descoperit că sindromul Down era cauzat de prezența unui cromozom 21 în plus, rezultând astfel un număr total de 47 de cromozomi în loc de 46.
Un „Sindrom” reprezintă o suită de semne și caracteristici. Denumirea „Down” provine de la medicul englez, John Langdon Haydon Down, primul care a descris acest sindrom în anul 1866, cu aproximativ 100 de ani înainte ca acest cromozom suplimentar să fie descoperit. În fiecare zi, în Regatul Unit al Marii Britanii se nasc între unul și doi copii cu sindrom Down, ceea ce înseamnă că un copil dintr-o mie suferă de acestă afecțiune. În România nu există o statistică, dar având în vedere faptul că la nivel modial incidența este de aproximativ 1-800 nașteri, se poate estima că sunt în jur de 30.000 de persoane cu trisomie 21.
Toate persoanele cu Sindrom Down prezintă un anumit grad de dificultate de învățare (retard mental). Gradul de dizabilitate diferă de la o persoană la alta și este imposibil de apreciat în momentul nașterii cât de grav va fi.

O cauza este reprezentata de varsta inaintata a mamelor, aceasta crescand riscul mamei de a da nastere unui copil cu sindromul Down.
 Masuri eficiente in dezvoltarea persoanelor cu sindromul Down:

• ingrijire medicala preventiva;

• terapii specializate;

• educatia incluziva;

• incluziune sociala.

  ,,Succesul se pare ca este în mare parte dat de capacitatea de a continua, atunci când ceilalţi abandonează" (William Feather).
sursa:
wikipedia.com
http://www.sindrom-down.ro

De ce vine cineva la consiliere?

De ce vine cineva la consiliere?

“Consilierea psihologica este o forma de intervenție psihologică care se adresează persoanelor sănatoase aflate într-o situație de impas cu privire la rezolvarea unor situații de criză, sociale, profesionale sau familiale.  Consilierul îl ajuta pe client să controleze o situație de criză și îl asistă în găsirea unei soluții la problema cu care se confruntă.”

De obicei la consiliere vin persoanele care au probleme ce nu le pot expune oricui. Persoana care apelează la consiliere, are nevoie de acea atenție pe care nu oricine i-o poate oferi.

“Consilierul este un psiholog specializat în consiliere care intervine cu mijloace specifice psihologice, în scopul de a optimiza, stimula autocunoașterea si dezvoltarea personală, a preveni anumite probleme emoționale, cognitive și de comportament.”

Consilierul, este acea persoana care te ajută să gasești soluții la problemele pe care le întâmpini; și cand spun că “te ajută”, nu ma refer la faptul ca îșți pune pe tavă totul, și împreună cu acesta se încearcă să se observe care este probleme de fapt, de unde a pornit, punctul în care te aflii, și ce/cum anume poți face să remediezi situatia.

Consilierea poate fi de mai multe tipuri: individuală, de grup(ex:familia) și în grup (ex:grupul alcoolicilor anonimi), de aici reeșind că împreuna cu ajutorul consilierului am putea depași multe probleme, atât interioare, cât și exterioare.

La intrebarea: “dar tu, de ce, în ce condiții, ai veni la consiliere?”, aș răspunde: la consiliere aș merge în momentul în care simt că sunt în impas, când nu știu ce să fac, “pe ce drum să o apuc…”; în momentul în care simt că toți “sunt împotriva mea”, și nu găsesc niciun fel de alinare, din partea nimanui, când simt ca sunt abandonată și nu sunt ascultată, când am nevoie să fie cineva acolo să  mă susțină, și să nu mă critice.

Eu cred că aceasta (consilierea psihologica a persoanelor in dificultate psihologica) este unul dintre cele mai utile instrumente pentru depășirea unor probleme stresante de viață. Dar în același timp, cred și că dacă consilierul este bine pregatit, și chiar depune efort în ceea ce privește consilierea persoanei aflate in impas, rezultatele vor fi unele bune.

Partea proastă a consilierii este cea că ședința este foarte costisitoare, de scurtă durată, și că mulți refuză să ceară ajutorul unui consilier, din “frica” de a nu fi etichetați într-un anumit fel, și de a fi marginalizați; dupa cum bine se știe, termenul de “consilier” nu este încă foarte cunoascut în țara noastră, în sensul că nu toți îi înșeleg rostul.

Ce învaţă elevii români din manualul de educaţie sexuală. „Priveşte-te în oglindă. Este un semn pe faţa ta? Scrie pe faţa ta virgin?"

Ce învaţă elevii români din manualul de educaţie sexuală. „Priveşte-te în oglindă. Este un semn pe faţa ta? Scrie pe faţa ta virgin?"

De unde află copiii români despre sex? De la şcoală sau din familie? Ştirile tot mai dese despre scadalurile sexuale din şcoală îi pun pe gânduri deopotrivă pe părinţi şi pe profesori. Care e vârsta potrivită pentru a-i vorbi copilului despre sex şi care e cea mai bună metodă? E o întrebare la care şcoala încearcă să răspundă prin materia opţională: „Educaţie pentru sănătate” în cadrul căreia sunt predate sporadic şi noţiuni despre sexualitate. De cele mai multe ori însă „Educaţia pentru sănătate” se face la ora de dirigenţie sau nu se face.„La noi la liceu n-am făcut deloc educaţie pentru sănătate şi cu atât mai puţin educaţie sexuală, pentru că noi avem profil economic. Nici nu avem oră de dirigenţie”, spun elevele de la Colegiul Naţional  „Virgil Madgearu” din Capitală.În schimb, elevii de la Colegiul „Sf. Sava” învaţă despre educaţia pentru sănătate, dar la ora de dirigenţie. „De câteva ori pe an vin mai multe ONG-uri şi ţin cursuri la câteva dintre clase. Însă, din păcate ofertele lor sunt mai slabe de la an la an. În rest, educaţia pentru sănătate se face la dirigenţie”, a spus George Cazacu, director la Colegiul Naţional „Sf. Sava”.Faptul că sexualitatea este un subiect tabu în şcoala românească este confirmat de datele de la Ministerul Educaţiei care arată că aproximativ 12% din elevii din România urmează opţionalul de „Educaţie pentru sănătate".Despre modul cum se predă educaţie sexuală în şcolile din România nu sunt mulţumiţi nici profesorii, care spun că despre sex  se vorbeşte cu perdea în şcoală. De multe ori dascălii se văd puşi în faţa unei situaţii neplăcute cu elevi care în lipsa informaţiilor ajung subiect al buletinele de ştiri.

Ce se predă la şcoală?

Ce învaţă însă elevii la opţionalul ”Educaţia pentru Sănătate”? Programa şcolară este împărţită pe anii de studii. La clasele V - VI se predă despre sentimentul de iubire faţă de apropiaţi, la clasele VII-VIII se învaţă despre ceasul organismului feminin şi despre comportamentul sexual. Începând cu clasele a IX şi a X-a elevii învaţă despre planificarea familială, iar din clasele XI- şi a XII-a despre diferenţele sexuale la femei şi bărbaţi.Cum se predă despre sex în Europa?Dacă elevii români învaţă sporadic despre sex, nu acelaşi lucru se întâmplă în majoritatea ţărilor europene, unde educaţia sexuală este obligatorie.Una dintre cele mai avansate ţări din punct de vedere al educaţiei sexuale este Finlanda, care a introdus pentru prima dată această disciplină în curriculum în anii '70. Franţa este şi ea în rândul ţărilor care au introdus de timpuriu educaţia sexuală. În 1973 a fost creat Consiliul Superior al Informaţiilor Sexuale. Din 2001, educaţia sexuală a devenit obligatorie, iar elevii urmează trei sesiuni pe an, când învaţă despre biologie, aspecte sociale şi deopotrivă etice legate de sex.Suedia poate fi considerată pionieră în privinţa educaţiei sexuale, deoarece a introdus lecţii opţionale din 1942, iar din anii '60 a introdus lecţii despre educaţie sexuală difuzate la radio. Din 1970 încoace suedezii au creat centre pentru educaţie sexuală în cadrul şcolilor, iar în prezent sunt 240 de astfel de centre.Dupa cum se poate observa, in comparatie cu alte tari europene, nu ne situam pe un loc "fruntas", in ceea ce priveste educatia sexuala. Discutiile legate de predarea educatiei sexuale in scoli, pot continua la nesfarsit, pararile fiind impartite: pro/contra. Insa, inainte ca scoala sa faca acest lucru (introducerea acestor ore in scoli), parintii ar trebui sa faca un prim pas in educarea lor de acasa. Familia constituie pionul principal in acest caz. Sursa: http://www.gandul.info

Autismul: personalitati care sufera de autism...si celebritati ce au copii cu autism

Autismul este o tulburare severă de dezvoltare, de natură neurobiologică, ce afectează capacitatea indivizilor de a socializa şi de a comunica. Cunoscut este faptul că există diferite grade de autism, de la cel sever, care implică, adesea, şi handicap mintal, până la forme de autism care îi permite persoanei să ducă o viaţă relativ normală.

Potrivit Listverse, autismul nu a fost descris in totalitate pana in secolul XX, dar de-a lungul timpului ar fi existat cazuri, printre acestea numarandu-se si personalitati marcante, ramase in istorie tocmai pentru mintile lor sclipitoare.
Printre  aceste personalitati se numara:

•  Hans Christian Andersen (1805-1875). Acest cunoscut scriitor danez, autor al unor povesti ca "Ratusca cea urata", "Craiasa zapezilor" sau "Mica sirena", era predispus in copilarie la accese de plans ciudate, fiind si usor efeminat. Potrivit jurnalelor lui, avea tendinta de a tanji dupa persoane inaccesibile (atat femei, cat si barbati).

• Lewis Carroll (1832-1898). Nascut Charles Lutwidge Dodgson, Lewis Carroll este cunoscut in special pentru opera "Alice in Tara Minunilor", desi s-a remarcat si in alte domenii in afara literaturii, cum ar fi matematica. Avea dificultati de vorbire, era balbait mai exact, fapt care i-a amplificat problemele legate de abilitatile sociale. Avea insa o minte foarte agera la matematica si a fost chiar un mic inventator.

• Wolfgang Amadeus Mozart (1756-1791). Poate cel mai mare compozitor al tuturor timpurilor, Mozart era un muzician desavarsit inca din copilarie, de la 4-5 ani. In adolescenta era deja considerat un geniu, castigandu-si notorietatea, fapt care i-a scos la iveala insa si problemele de concentrare (simptom intalnit adesea la pacientii autisti, dar nu numai), desi era foarte activ din punct de vedere social si parea ca ii displace sa petreaca timp singur (aspecte care nu au tangente cu autismul).

Multi autisti, insa, care sunt adesea sensibili la sunete, devin foarte receptivi la muzica lui Mozart, atat de receptivi incat aceasta este folosita in terapie.

• Michelangelo Di Lodovico Buonarroti Simoni (1475-1564). Unul dintre cei mai importanti artisti ai Renasterii italiene, Michelangelo, este cunoscut in special pentru sculptura intitulata "Statuia lui David" sau pentru pictura de pe tavanul Capelei Sixtine de la Vatican. Era stiut ca avand un fel de a fi mai taios si ca fiind foarte putin preocupat de igiena personala. 
• Albert Einstein (1879-1955). Einstein este unul dintre cei mai inteligenti oameni din istorie, care a avut contributii foarte importante in fizica, dar se crede ca ar fi avut sindromul Asperger. Dupa moartea sotiei sale a devenit aproape complet dezinteresat de aspectul lui fizic (parul lui valvoi era celebru) - trasatura care a starnit comentarii pe atunci, cand formalitatile erau mult mai importante decat acum.

      Si lista personalitatilor poate continua: James Joyce, Ludwig Wittgenstein...

       Există insa şi vedete, din România sau de la Hollywood, care sunt părinţi ai unor copii cu o astfel de tulburare, copii care "se uită în gol".

      Printre acestea se numara si:

Manuela Hărăbor

Jenny McCarthy

Toni Braxton















      Lista continuand si aici cu:  Sylvester Stallone, Joe Mantegna, etc.     

Tot ce ați dorit să știți despre sex, dar n-ați îndrăznit să întrebați

“Tot ce ați dorit să știți despre sex, dar n-ați îndrăznit să întrebați” este prima lucrarea a dr.Davin Reuben, ea fiind publicată  în anul 1969, în Statele Unite de editura Garamond.

Cartea, cum se poate vedea inca din primele pagini, i-a fost dedicata sotiei acestuia: “Motto: sotiei mele, Barbara, ale carei dragoste si intelegere mi-au dat o fericire la care n-as fi avut curajul sa sper…”

Bazându-se pe ultimile descoperiri ale medicinei și a psihiatriei, folosind totodată experiența sexuală a miilor de pacienți pe care i-a tratat, doctorul David Reuben răspunde cu claritate și cu franchețe, fără ocolișuri, întreabărilor bine ascunse în obscuritatea unor tratate medicale.

Lucrarea este formată din șaisprezece capitole, fiecare capitol avand un nume semnificativ, iar în fiecare capitol se întâlnesc întrebări cu răspunsuri la fiecare în parte.

Inca din primul capitol, doctorul spune de ce a ales sa srie aceasta carte:

“Iată de ce am scris această carte. Primul lucru de facut, care să ne ajute să cunoaștem comportamentul nostru sexual,[…], este de a expune explicit toate problemele…Una dintre probleme, este de a face un individ conștient de capacitățile și posibilitătile organelor sale sexuale, în așa fel încât să le poată folosit cat mai bine. Jumătate dintre oameni nu știu nimic despre gama de plăceri pe care sunt capabili să le simtă sau să le ofere....Scopul acestei lucrări este de a arăta cititorului ceea ce dorește să știe, precum și ceea ce are nevoie să știe pentru a atinge maximum de satisfacție sexuală…”

Doctorul Reuben considera ca, in societatea contemporana, educatia sexuala este derizorie. Astazi tinerii sunt, in mai mare masura decat cei mai in varsta, in contact cu realitatea sexuala, fara a dobandi cele mai elementare notiuni sau a primi cea mai redusa instruire in acest domeniu. Pentru a acoperi aceasta periculoasa lacuna a sistemului educativ, doctorul Reuben nu lasa in umbra niciun tabu sexual, nicio o practica catalogata “rusinoasa”.

Doctorul Reuben ofera raspuns la toate intrebarile cu bun-simt, autoritate si sinceritate. El inlocuieste ignoranta prin cunoastere, teama prin incredere, explicand complet si definitiv … “tot ceea ce ati dorit sa stiti despre sex, dar n-ati indraznit sa intrebati.”